Termenul de plată la factură între firme: ce prevede Legea 72/2013
Dacă emiți facturi către alte firme și te întrebi care este termenul legal de plată, răspunsul scurt este: în lipsa unei prevederi contrare în contract, termenul standard de plată între profesioniști este de 30 de zile calendaristice, iar părțile pot conveni un termen mai lung, dar în general nu mai mare de 60 de zile, cu excepții justificate. Cadrul legal este Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante. Pe scurt, legea îți dă dreptul la dobânzi de întârziere și la daune-interese atunci când clientul nu plătește la timp, chiar dacă în contract nu ai scris nimic despre penalități.
Mai jos găsești, pe înțelesul oricărui antreprenor sau PFA, cum se calculează termenul de plată, de când curge întârzierea, ce dobândă penalizatoare poți cere și ce pași practici ai la dispoziție ca să îți protejezi cash-flow-ul.
Ce este Legea 72/2013 și cui i se aplică
Legea 72/2013 transpune în România directiva europeană privind combaterea întârzierii la plată în tranzacțiile comerciale. Se aplică raporturilor dintre profesioniști (firme, PFA, II, IF, practicieni care desfășoară activitate economică) și raporturilor dintre profesioniști și autorități contractante, adică instituții publice.
Ce nu intră în sfera ei:
- relațiile cu consumatorii persoane fizice (B2C), care sunt reglementate de legislația de protecție a consumatorului și de Codul civil;
- datoriile care fac obiectul procedurii insolvenței deschise împotriva debitorului;
- plățile efectuate cu titlu de despăgubire pentru prejudicii, inclusiv cele plătite de asigurători.
Ideea centrală a legii este simplă: creditorul care și-a îndeplinit obligațiile contractuale nu trebuie să finanțeze, fără costuri, activitatea clientului rău-platnic.
Termenul legal de plată între firme (B2B)
Regulile principale privind termenul de plată factură în raporturile dintre profesioniști sunt:
- Termen supletiv de 30 de zile calendaristice: dacă în contract nu s-a stabilit un termen de plată, obligația devine scadentă la 30 de zile de la data primirii facturii de către debitor, de la data recepției mărfurilor sau prestării serviciilor (dacă data facturii nu este certă ori factura a fost primită înainte de livrare), sau de la data recepției/verificării, când legea sau contractul prevede o procedură de verificare a conformității.
- Termen convențional de până la 60 de zile: părțile pot negocia liber un termen mai lung, dar un termen care depășește 60 de zile calendaristice poate fi considerat abuziv dacă nu este stabilit expres în contract și justificat obiectiv de natura sau de caracteristicile particulare ale contractului.
- Procedura de recepție: dacă se prevede o verificare a conformității, aceasta nu ar trebui să depășească, ca regulă, 30 de zile, tocmai ca să nu fie folosită pentru a amâna artificial scadența.
Pentru raporturile dintre profesioniști și autorități contractante, legea prevede termene mai stricte și limitează posibilitatea de a le prelungi prin contract. Dacă lucrezi cu instituții publice, verifică termenul exact în contract și în legislația specifică achizițiilor publice aplicabilă la data încheierii contractului.
De când începe întârzierea la plată
Debitorul este de drept în întârziere la împlinirea termenului de plată, fără să fie nevoie de notificare, punere în întârziere sau somație, cu condiția ca tu, în calitate de creditor, să îți fi îndeplinit obligațiile contractuale (ai livrat marfa, ai prestat serviciul) și să nu se afle într-o situație care îl exonerează, cum ar fi forța majoră.
În practică, asta înseamnă că dobânda penalizatoare curge automat din prima zi de după scadență. Nu trebuie să trimiți întâi o notificare ca să ai dreptul la penalități, deși în practică o notificare scrisă rămâne utilă: adesea deblochează plata fără costuri suplimentare și îți construiește dosarul de probe.
Dobânda de întârziere și penalitățile de factură
Legea distinge între ce ai convenit în contract și ce ți se cuvine dacă nu ai convenit nimic.
Cât este dobânda legală penalizatoare
Dacă în contract nu ați stabilit o rată a dobânzii de întârziere, se aplică dobânda legală penalizatoare. Aceasta se calculează, potrivit OG 13/2011, pornind de la rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, la care Legea 72/2013 adaugă o majorare pentru raporturile dintre profesioniști. Rata de referință BNR se modifică în timp, deci nivelul concret al dobânzii depinde de perioada de întârziere: verifică rata de referință publicată de BNR pentru semestrul în care a intervenit întârzierea și aplic-o pe zile de întârziere.
Reține două lucruri practice:
- dobânda se calculează pe zile de întârziere, raportat la suma neachitată, inclusiv TVA-ul facturat, dacă acesta a fost facturat și este datorat;
- părțile pot conveni în contract o rată mai mare (penalități contractuale, de exemplu 0,1% sau 0,5% pe zi de întârziere), dar o clauză care exclude complet dobânda sau stabilește un nivel vădit derizoriu poate fi considerată abuzivă și lipsită de efect.
Daunele-interese suplimentare de 40 de euro
Pe lângă dobândă, creditorul are dreptul la o sumă fixă de 40 de euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data scadenței, cu titlu de daune-interese minimale pentru cheltuielile de recuperare a creanței. Suma se datorează pentru fiecare obligație de plată neonorată, fără să fie nevoie de dovada prejudiciului.
Dacă ai avut costuri reale mai mari (onorarii de avocat, taxe judiciare, cheltuieli cu executorul, servicii de recuperare creanțe), poți cere despăgubiri suplimentare pentru diferența dovedită. Cele 40 de euro reprezintă minimul, nu plafonul.
Clauze abuzive privind termenul și penalitățile
Legea sancționează clauzele vădit abuzive, de exemplu cele care elimină dreptul la dobândă penalizatoare, exclud daunele de 40 de euro, fixează un termen de plată nejustificat de lung sau amână artificial scadența printr-o procedură de recepție interminabilă. Astfel de clauze pot fi declarate fără efect de instanță, iar în locul lor se aplică regulile legale supletive.
Cum îți protejezi cash-flow-ul în practică
Legea îți dă instrumente, dar prevenția și disciplina de facturare fac cea mai mare diferență. Câțiva pași concreți:
- Scrie termenul de plată pe factură și în contract, explicit, cu dată de scadență, nu doar cu „30 de zile”.
- Include o clauză de penalități clară, cu rată zilnică și mențiunea că se adaugă daunele-interese prevăzute de Legea 72/2013.
- Păstrează dovezile: contract, comandă, aviz de însoțire, proces-verbal de recepție, confirmare de primire a facturii. În era e-Factura, transmiterea prin sistemul ANAF îți oferă o dovadă obiectivă a datei de comunicare a facturii.
- Urmărește scadențele automat. Într-un program ca facturamea poți vedea rapid facturile neîncasate, zilele de întârziere și poți trimite remindere înainte ca problema să devină una juridică.
- Trimite o notificare de plată la câteva zile după scadență, apoi o somație scrisă cu termen ferm.
Ce faci dacă clientul tot nu plătește
Dacă notificările nu dau rezultate, ai la dispoziție mai multe căi legale, în funcție de sumă și de calitatea probelor:
- Somația de plată / ordonanța de plată, o procedură judiciară simplificată și mai rapidă pentru creanțe certe, lichide și exigibile rezultate din contracte.
- Cererea cu valoare redusă, utilă pentru creanțe de valoare mică, cu procedură preponderent scrisă.
- Acțiunea în pretenții pe dreptul comun, când situația este contestată sau complexă.
- Executarea silită, după obținerea unui titlu executoriu.
Atenție și la termenul general de prescripție de 3 ani pentru creanțe: dacă lași factura neurmărită prea mult timp, riști să pierzi dreptul de a o mai recupera în instanță. Consultă un avocat sau un consultant juridic pentru situațiile cu miză mare.
Întrebări frecvente
Care este termenul legal de plată a unei facturi între firme în România?
În lipsa unei clauze contractuale, termenul este de 30 de zile calendaristice de la primirea facturii, de la recepția bunurilor sau serviciilor ori de la finalizarea verificării conformității. Prin contract se poate conveni un termen mai lung, dar cel care depășește 60 de zile trebuie stabilit expres și justificat obiectiv.
Pot cere penalități de întârziere dacă nu am scris nimic în contract?
Da. Legea 72/2013 îți dă dreptul la dobânda legală penalizatoare chiar dacă nu ai prevăzut penalități în contract, plus daune-interese minimale de 40 de euro pentru fiecare plată întârziată. Debitorul este de drept în întârziere la scadență, fără notificare prealabilă.
Cum se calculează dobânda de întârziere la o factură neplătită?
Se aplică rata convenită în contract sau, în lipsa ei, dobânda legală penalizatoare bazată pe rata de referință BNR, majorată conform legii pentru raporturile dintre profesioniști. Calculul se face pe zile de întârziere, la suma neîncasată. Deoarece rata de referință BNR se modifică periodic, folosește valoarea valabilă pentru perioada de întârziere.
Cât timp am la dispoziție să recuperez o factură neîncasată?
Termenul general de prescripție pentru astfel de creanțe este de 3 ani și curge, de regulă, de la data scadenței. Cu cât acționezi mai repede după scadență, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari, iar costurile mai mici.