Metode de evaluare a stocurilor: FIFO sau CMP? Ghid practic 2026 cu exemple

Metode de evaluare a stocurilor: FIFO și costul mediu ponderat (CMP), pe scurt

Dacă vinzi marfă sau folosești materii prime, trebuie să știi cu ce valoare scoți produsele din gestiune. În România, metodele de evaluare a stocurilor la ieșire permise de reglementările contabile (OMFP nr. 1802/2014) sunt FIFO („primul intrat, primul ieșit”) și costul mediu ponderat (CMP). Pentru bunurile care nu sunt interschimbabile se folosește identificarea specifică. Metoda LIFO („ultimul intrat, primul ieșit”) nu mai este permisă. Metoda aleasă influențează costul mărfurilor vândute, profitul și valoarea stocului din bilanț, așa că merită înțeleasă înainte de prima descărcare de gestiune.

Ce înseamnă evaluarea stocurilor la ieșire

Cumperi aceeași marfă de mai multe ori, la prețuri diferite. Când vinzi o parte din ea, trebuie să stabilești cu ce cost o scoți din gestiune: cu prețul de la prima achiziție, cu cel de la ultima sau cu o medie. Această valoare devine cheltuială (de exemplu, cheltuiala cu mărfurile vândute), iar ce rămâne formează stocul final.

Evaluarea are loc în trei momente:

• la intrare: stocurile se înregistrează la costul de achiziție (prețul de cumpărare plus cheltuielile de transport, manipulare și alte costuri direct atribuibile, fără TVA deductibilă) sau la costul de producție;
• la ieșire: se aplică FIFO, CMP sau identificarea specifică;
• la inventar și la închiderea exercițiului: stocurile se prezintă la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă, cu ajustări pentru depreciere acolo unde e cazul.

Metoda FIFO: primul intrat, primul ieșit

La FIFO, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului intrat cel mai devreme. Abia după ce acel lot se epuizează treci la următorul. Metoda seamănă cu felul în care se mișcă fizic marfa în multe magazine: produsele vechi se vând primele.

Exemplu de calcul FIFO

Să presupunem că ai următoarele mișcări pentru un produs:

• stoc inițial: 100 bucăți x 10 lei = 1.000 lei;
• achiziție nouă: 200 bucăți x 12 lei = 2.400 lei;
• vânzare: 150 bucăți.

Cu FIFO, cele 150 de bucăți vândute ies astfel: 100 bucăți x 10 lei (primul lot) + 50 bucăți x 12 lei (al doilea lot) = 1.000 + 600 = 1.600 lei cost al mărfii vândute. În stoc rămân 150 bucăți x 12 lei = 1.800 lei.

Avantaje și dezavantaje FIFO

• Avantaj: stocul final reflectă prețurile recente, deci e mai aproape de valoarea actuală a mărfii.
• Avantaj: e logic și ușor de explicat.
• Dezavantaj: trebuie să urmărești fiecare lot separat, ceea ce manual devine greoi când ai multe achiziții.
• Efect: când prețurile cresc, costul vânzărilor e mai mic, deci profitul contabil (și impozitul pe profit, dacă ești plătitor) iese mai mare.

Metoda costului mediu ponderat (CMP)

La CMP, fiecare bucată ieșită are același cost: media ponderată a costurilor tuturor bucăților din stoc. Media se poate calcula după fiecare intrare (CMP permanent) sau periodic, de regulă lunar, pe baza stocului inițial și a tuturor intrărilor din perioadă.

Exemplu de calcul CMP

Cu aceleași date: după achiziție ai 300 bucăți în valoare totală de 1.000 + 2.400 = 3.400 lei. Costul mediu ponderat este 3.400 / 300 = 11,33 lei/bucată (rotunjit).

Cele 150 de bucăți vândute ies la 150 x 11,33 ≈ 1.700 lei, iar în stoc rămân tot 150 de bucăți, în valoare de aproximativ 1.700 lei. Diferențele mici de rotunjire se regularizează în contabilitate.

Avantaje și dezavantaje CMP

• Avantaj: netezește variațiile de preț, deci costurile și marjele sunt mai stabile de la o lună la alta.
• Avantaj: nu trebuie să urmărești loturile separat, ci doar cantitatea și valoarea totală.
• Dezavantaj: stocul final nu reflectă exact prețurile recente.
• Efect: când prețurile cresc, profitul iese între cel calculat cu FIFO și cel calculat cu prețurile cele mai noi.

FIFO vs CMP: ce diferență face în practică

În exemplul de mai sus, aceeași vânzare generează un cost de 1.600 lei cu FIFO și de 1.700 lei cu CMP. Diferența de 100 de lei se regăsește în profit: cu FIFO, profitul contabil e cu 100 de lei mai mare în perioada respectivă, iar stocul final e cu 100 de lei mai mare. Pe termen lung, după ce tot stocul se vinde, costul total e același. Diferă doar momentul în care apare cheltuiala.

Impactul fiscal depinde de regimul firmei:

• SRL plătitor de impozit pe profit: metoda influențează profitul impozabil din fiecare an, deci momentul plății impozitului.
• Microîntreprindere: impozitul se calculează pe venituri, nu pe profit, deci metoda nu modifică impozitul micro. Contează însă pentru profitul contabil, din care se distribuie dividende, și pentru valoarea stocului din bilanț.
• PFA și întreprinderi individuale în sistem real: țin de regulă contabilitate în partidă simplă, cu reguli proprii privind cheltuielile cu marfa. Verifică tratamentul cu contabilul tău.

Identificarea specifică și metoda prețului cu amănuntul

Identificarea specifică

Pentru bunurile care nu sunt interschimbabile sau care sunt produse pentru proiecte anume, costul se stabilește individual, pe fiecare articol. Exemple: autoturisme identificate prin serie de șasiu, utilaje unicat, bijuterii sau lucrări de artă. Ieșirea se face la costul exact al bunului respectiv.

Metoda prețului cu amănuntul (pentru comerțul cu amănuntul)

Magazinele cu multe articole pot ține evidența mărfii la prețul de vânzare cu amănuntul, care include adaosul comercial și TVA. În contabilitate, marfa apare în contul 371, adaosul în contul 378, iar TVA neexigibilă în contul 4428. La descărcarea gestiunii, adaosul aferent mărfii vândute se calculează printr-un coeficient mediu. Nu e o a treia metodă de evaluare la ieșire, ci o metodă simplificată de evidență a costului, acceptată în retail.

Inventar permanent sau inventar intermitent

Pe lângă metoda de evaluare, firma alege și cum ține evidența stocurilor:

• Inventarul permanent: fiecare intrare și fiecare ieșire se înregistrează pe loc, în cantitate și valoare. Știi oricând cât ai în stoc. E varianta recomandată pentru comerț și producție.
• Inventarul intermitent: ieșirile se stabilesc la final de perioadă, prin inventariere fizică (stoc inițial + intrări - stoc final = consum sau vânzări). E mai simplu, dar nu ai o imagine în timp real și pierderile sau lipsurile se văd greu.

Cu inventarul permanent, un program de gestiune face descărcarea automat: emiți factura, iar stocul scade cu costul calculat după metoda aleasă. De exemplu, în facturamea poți ține gestiunea stocurilor legată direct de facturi și NIR-uri, fără să calculezi manual FIFO sau CMP pentru fiecare vânzare.

Cum alegi metoda potrivită pentru firma ta

1. Uită-te la tipul de marfă. Produsele perisabile sau cu termen de valabilitate se potrivesc natural cu FIFO. Produsele vrac sau omogene (combustibil, cereale, materiale de construcții) se potrivesc cu CMP.
2. Gândește-te la volatilitatea prețurilor. Dacă prețurile de achiziție fluctuează mult, CMP îți dă costuri mai stabile și marje mai ușor de comparat.
3. Ține cont de instrumentele pe care le folosești. FIFO pe loturi e greu de ținut manual, dar simplu într-un program care urmărește automat loturile.
4. Stabilește metoda în politicile contabile. Alegerea se trece în politicile contabile ale firmei, aprobate de administrator, și se aplică consecvent de la un exercițiu la altul.
5. Discută cu contabilul. Mai ales dacă ai un regim fiscal special sau activitate mixtă (comerț și producție).

Se poate schimba metoda de evaluare a stocurilor?

Da, dar nu după bunul plac. Principiul permanenței metodelor cere ca aceeași metodă să fie folosită constant. O schimbare e acceptată doar dacă e justificată, de exemplu dacă oferă informații mai relevante și mai credibile despre situația firmei. Modificarea se documentează în politicile contabile și se explică în notele la situațiile financiare. Practic, cel mai simplu e ca schimbarea să aibă loc de la începutul unui exercițiu financiar, cu stocul inițial reevaluat corespunzător.

Întrebări frecvente

Mai este permisă metoda LIFO în România în 2026?

Nu. Reglementările contabile aplicabile (OMFP nr. 1802/2014) permit la ieșirea din gestiune doar FIFO și costul mediu ponderat, plus identificarea specifică pentru bunurile care nu sunt interschimbabile. LIFO nu mai poate fi folosită.

Care metodă de evaluare a stocurilor e mai avantajoasă fiscal?

Depinde de evoluția prețurilor și de regimul firmei. Când prețurile cresc, CMP duce la costuri mai mari și la un profit impozabil mai mic pe termen scurt decât FIFO. Pe termen lung, costul total e același. Pentru microîntreprinderi, metoda nu schimbă impozitul, care se calculează pe venituri.

Cum se calculează costul mediu ponderat lunar?

Aduni valoarea stocului de la începutul lunii cu valoarea tuturor intrărilor din lună și împarți rezultatul la cantitatea totală (stoc inițial + cantități intrate). Toate ieșirile din lună se evaluează la acest cost mediu.

Trebuie să folosesc aceeași metodă pentru toate stocurile?

Metoda se aplică unitar pentru stocurile de aceeași natură și cu utilizare similară. Pentru categorii diferite de stocuri se pot justifica metode diferite, dacă acestea sunt stabilite clar în politicile contabile ale firmei și aplicate consecvent.